Reper cultural
Mănăstirea Celic-Dere
Lăcașuri de cult · Telița, Tulcea
Mănăstirea Celic-Dere, din nordul Dobrogei, este unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate dintre Dunăre și Marea Neagră. Se află la 25 km sud-vest de Tulcea și 12 km vest de Cataloi, pe drumul Tulcea–Constanța, în comuna Frecăței, iar numele vine de la pârâul Celic-Dere, în turcă „pârâiașul de oțel”.
Întemeierea
Marele Dicționar Geografic al României dă ca an al întemeierii 1835 și ca ctitor pe arhiereul Athanasie Lisivenco. După arhimandritul Roman Sorescu, mănăstirea a fost fondată în jurul anului 1840 de călugări români și de doi călugări ruși reveniți de la Muntele Athos, arhimandritul Athanasie Lisifenco și schimonahul Paisie. O altă tradiție vorbește de călugări ardeleni veniți de la Athos în secolul al XVIII-lea, cu o bisericuță din lut și bârne pe locul actualului cimitir.
Mănăstire de maici
Lisifenco și Dosoftei Crihana au construit între 1841 și 1844 o bisericuță cu chilii în patrulater pe valea pârâului; locul ei e marcat azi de o troiță. În 1845, Celic-Dere a devenit mănăstire de maici aduse din Basarabia, iar călugării au fost mutați lângă balta Saon, unde au pus temeliile Mănăstirii Saon. Osemintele arhimandritului Lisifenco (1800–1880), considerat ctitorul, se află într-o raclă argintată în paraclis.
Unde se află
La 3 km SE de satul Teliţa, com. Frecăţei, intravilan, trup B, Cc29, Telița, Tulcea
Vezi activitățile și reperele din zonă →Surse documentare
Text revizuit la .