Cetatea Jdioarei

Cetatea regală de pe drumul Transilvaniei

Potrivit istoricului Costin Feneșan, cetatea regală de la Jdioara a fost construită la sfârșitul secolului al XIII-lea sau la începutul secolului al XIV-lea și făcea parte din lanțul defensiv al zonei montane a Banatului împotriva pătrunderii otomane, fiind totodată un punct de control pe drumul spre Transilvania. Cetatea este menționată prima dată în 1320, ca cetate regală și centru al Districtului Lugoj; unele surse îi atribuie o întemeiere și mai veche, în secolele II–III, ipoteză neconfirmată.

Surse: Costin Feneșan — Cetatea Jdioara. Sfârșit de drum (1693–1701), Analele Banatului XXVII, 2019, Newsweek România — Importante relicve dacice au fost găsite în Timiș

Stăpânii Jdioarei

De-a lungul timpului cetatea a avut mai mulți stăpâni: voievodul Transilvaniei Ioan Pongrácz de Dindeleag, Ioan Corvin, fiul natural al regelui Matia Corvin, bani ai Caransebeșului și Lugojului, apoi familii nobile locale precum Macskási de Tincova, Fiat de Armeniș și Jósika. Ultimul stăpân cunoscut înainte de cucerirea otomană din 1658 a fost Sigismund Jósika. În 1693, generalul Federico Veterani i-a donat cetatea și satele din jur lui Gabriel Jósika, care se întorsese odată cu armata austriacă.

Surse: Costin Feneșan — Cetatea Jdioara. Sfârșit de drum (1693–1701), Analele Banatului XXVII, 2019

Explozia din 16 martie 1701

Pacea de la Karlowitz, din 26 ianuarie 1699, a lăsat Banatul Imperiului Otoman și a obligat Austria să demoleze cetățile ocupate înainte de retragere. La 19 ianuarie 1701, generalul Luigi Ferdinando Marsili a ordonat demolarea fără întârziere a Jdioarei, iar lucrările i-au fost încredințate inginerului militar Giovanni Morando Visconti. Acesta raporta, la 17 martie 1701, că în ziua precedentă, la ora 16:00, cetatea fusese complet distrusă prin explozii succesive de pulbere.

Surse: Costin Feneșan — Cetatea Jdioara. Sfârșit de drum (1693–1701), Analele Banatului XXVII, 2019

Ce se vede astăzi

Din fortăreață se păstrează jumătatea nordică a circumferinței și părțile laterale; spre sud au rămas fragmente de zid prăbușite în interior și acoperite de vegetație. Zidurile au o grosime de aproape doi metri și se înalță la peste patru metri.

Surse: Newsweek România — Importante relicve dacice au fost găsite în Timiș

Așezarea dacică descoperită în 2020

În toamna lui 2020, Muzeul Național al Banatului a făcut prima campanie de săpături sistematice în sit și a descoperit urmele unei clădiri dacice cu fundație din piatră și pereți din chirpici, precum și mai multe faze de nivelare a terasei. Investigațiile din 2019 indicaseră o locuire în cel puțin două etape, prima din prima epocă a fierului, iar cea mai mare parte a materialului din perioada clasică dacică.

Surse: Newsweek România — Importante relicve dacice au fost găsite în Timiș

Traseul turistic

Proiectul „Protejează trecutul. Protejează siturile arheologice. Jdioara ești tu!”, inițiat în 2016 de Direcția Județeană pentru Cultură Timiș, a marcat traseele spre cetate cu panouri informative. Primele au fost montate în 2017, cu ajutorul elevilor Liceului Teoretic „David Voniga” din Giroc, iar în 2021 a fost amplasat un panou despre situl dacic Crivina-Leopoldsberg.

Surse: Bursa — Zona Cetății medievale Jdioara, valorificată turistic (2021)

Monument istoric

Situl Cetății Jdioarei este monument istoric de clasă A, cu codul TM-I-s-A-06067, datat în secolele XIII–XVI.

Surse: Lista monumentelor istorice – TM-I-s-A-06067

Unde se află

La circa 1 km nord-est de sat, Jdioara, Timiș