Reper cultural
Cetatea Ineului
Cetăți și situri arheologice · Ineu, Arad
Cetatea Ineului, din centrul orașului Ineu, pe Crișul Alb, a fost secole la rând centrul de putere al Țării Zarandului. Castelul ridicat de familia Losonczy după 1387 a trecut pe la Iancu de Hunedoara, a fost refortificat de Gabriel Haller și a fost de două ori sediu de sângeac otoman. După 1870 a primit forma romantică de azi. Este monument istoric de clasă A.
Castelul Losonczy și Iancu de Hunedoara
Localitatea este atestată documentar în 1334, iar ca moșie în 1347. În 1387, familia Losonczy a primit domeniul Ineului și a început construcția unui castel. Ladislau Losonczy a ctitorit între 1387 și 1395 o mănăstire a franciscanilor observanți. Timp de aproape două secole, domeniul cetății a cuprins 51 de sate. În 1444, cetatea a ajuns pentru o vreme în posesia lui Iancu de Hunedoara, guvernatorul Ungariei.
Surse: Wikipedia — Cetatea Ineului
Sângeac otoman pe Crișul Alb
După 1541, Zarandul și cetatea Ineu au intrat în Principatul Transilvaniei. În secolele XVI–XVII, Ineul a fost și reședința unei întinse episcopii ortodoxe, cu ierarhi din familia Brancovici. În 1566, Ineul, turcescul Janova, a devenit centrul unui sângeac otoman în vilayetul Timișoarei. A fost sub stăpânire otomană între 1566–1595 și 1658–1693. Otomanii au ridicat o moschee la sud-vest de castel, iar în 1571 sultanul a aprobat înconjurarea așezării cu o palisadă.
Surse: Wikipedia — Cetatea Ineului
Asediul din 1595 și bastioanele lui Haller
La 22 octombrie 1595, după un lung asediu, oștile ardelene au intrat în cetate, iar în 1599 Mihai Viteazul a numit aici un pârcălab. Între 1645 și 1652, pe locul vechii cetăți a fost construită una nouă, după planurile lui Gabriel Haller, comite suprem al Zarandului. Din fortificația lui se păstrează un rest de bastion pe malul drept al Crișului Alb.
În 1658, cetatea a fost recucerită de marele vizir Köprülü Mehmed Pașa, iar până în 1684 centrul vilayetului a alternat între Ineu și Timișoara. Călătorul Evliya Çelebi amintea în 1660 de 8.000 de soldați la Ineu, cifră probabil exagerată.
Surse: Wikipedia — Cetatea Ineului
Garnizoană, castel romantic și institut
În 1693, Habsburgii au cucerit cetatea, iar între 1700 și 1745 a fost garnizoană a regimentului de graniță Tisa–Mureș. Moscheea a fost cedată cultului romano-catolic în 1702. În 1746 cetatea a fost abandonată, iar în 1803 domeniul a fost vândut familiei Atzel. După 1870, la cererea lui Peter Atzel, fost primar al Aradului, castelul degradat a fost restaurat amplu, în spirit romantic, pentru a părea cât mai medieval.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, aici a staționat batalionul 11 de honvezi. După 1904, castelul a devenit Institutul Medico-Pedagogic „Sfânta Treime” pentru copii. Ruinele moscheii au fost demolate în 1950, iar ultimele lucrări de adaptare pentru școala din monument au avut loc în 1975–1976.
Surse: Wikipedia — Cetatea Ineului
Arhitectura incintei
Primul castel, ridicat de familia Losonczy la sfârșitul secolului al XIV-lea, se află probabil sub cetatea actuală sau înglobat în ea, după cum arată diferențele mari de grosime a zidurilor. Incinta interioară păstrată astăzi, pe plan rectangular, a fost construită la sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea. Modelul apare și la Racoș, Dumbrăveni sau Șimleu Silvaniei, dar și la curți boierești și mănăstiri de peste Carpați, precum Golia.
Surse: Wikipedia — Cetatea Ineului
Monument istoric
Cetatea Ineului este înscrisă în Lista monumentelor istorice ca monument de clasă A, cu codul AR-II-a-A-00613, la adresa Calea Traian nr. 2.
Surse: Lista monumentelor istorice – AR-II-a-A-00613, Wikipedia — Cetatea Ineului
Unde se află
Calea Traian 2, Ineu, Arad
Vezi activitățile și reperele din zonă →Surse documentare
Text revizuit la .