Castelul Sturza

Moșia vornicului Miclăuș

În jurul anului 1410, domnitorul Alexandru cel Bun i-a dăruit vornicului Miclăuș, membru al Sfatului Domnesc, o moșie întinsă lângă lunca Siretului, care i-a luat apoi numele. În 1591, urmașii lui au vândut-o vistiernicului Simion Stroici, care a construit aici un conac; ruinele lui se vedeau încă la începutul secolului XX.

În 1697, moșia a ajuns la frații Ioan și Sandu Sturdza, iar în 1699 i-a revenit lui Ioan Sturdza. Țăranii și robii țigani de pe moșie poartă și astăzi nume de meserii: Bucătaru, Muraru, Pitaru, Curelaru, Bivolaru sau Surugiu.

Surse: Wikipedia — Castelul Sturdza, Wikipedia (engleză) — Sturdza Palace

Conacul din 1752 și parcul englezesc

În 1752, vornicul Ioan Sturdza a reclădit conacul, cu demisol și parter în formă de cruce și 20 de camere. În grajduri erau ținuți cai de rasă pentru întrecerile din manejul domeniului. Fiul lui, Dimitrie Sturdza, a construit între 1821 și 1823 o biserică de curte, cu o catapeteasmă barocă.

Alecu Sturdza a amenajat în jurul conacului un parc englezesc de 42 de hectare și a îmbogățit colecția de cărți și manuscrise rare. Mihail Kogălniceanu nota că familia păstra la Miclăușeni un mare număr de letopisețe în manuscris. Deși era văr cu domnitorul Mihail Sturdza, Alecu a îmbrățișat ideile revoluționarilor de la 1848 și a murit de holeră chiar în acel an.

Surse: Wikipedia — Castelul Sturdza, Wikipedia (engleză) — Sturdza Palace

Palatul neogotic al lui George Sturdza

Ca să refacă reședința, George Sturdza a vândut păduri și a luat un împrumut de 100.000 de lei, cu moșia drept gaj. Între 1880 și 1904 a ridicat pe locul vechiului conac un palat în stil neogotic târziu, după planurile arhitecților Iulius Reinecke și I. Grigsberg. Castelul amintește de castelele feudale apusene, de Palatul Culturii din Iași și de palatul de la Ruginoasa.

Pe pereți, o inscripție rezumă istoria casei, ridicată de „strămoșul Ioan” în 1752 și mărită de urmașii lui. Castelul adăpostea cărți, documente, costume medievale, arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmură de Carrara și piese arheologice și numismatice. Biblioteca număra 60.000 de volume, multe dintre ele ediții princeps sau rarisime.

Surse: Wikipedia — Castelul Sturdza

Spital militar și concertul lui Enescu

În 1907, în timpul răscoalelor, țăranii din Miclăușeni și Butea s-au adunat la poarta castelului; boierul i-a ascultat și le-a promis pământ. În Primul Război Mondial, castelul a găzduit un spital militar, iar Maria Ghica și fiica ei, Ecaterina Cantacuzino, au îngrijit răniții ca infirmiere. George Enescu a vizitat castelul și a cântat printre paturile răniților.

În 1944, la apropierea frontului, Ecaterina a părăsit castelul. Soldații sovietici au devastat clădirea și au folosit multe cărți valoroase drept combustibil; altele au ajuns să fie folosite la ambalat mărfuri în Târgu Frumos.

Surse: Wikipedia — Castelul Sturdza

Maica Macrina și mănăstirea Miclăușeni

Rămasă văduvă și fără copii, Ecaterina Cantacuzino s-a călugărit sub numele de maica Macrina. La 21 aprilie 1947, a donat Episcopiei Romanului castelul, parcul și pădurea din jur, biserica și dependințele, pentru o mănăstire de maici. În 1953, comuniștii au desființat mănăstirea.

Castelul a devenit depozit militar de explozibil și apoi, din 1960, centru de plasament pentru copii cu handicap sever. Incendiile din 1968 și 1985 au distrus ultimele mobile originale și acoperișul. În 2001, castelul a fost retrocedat Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, care a început restaurarea în 2004, cu o finanțare de la Banca Mondială. În 2003, Sergiu Nicolaescu a filmat aici scene din „Orient Express”.

Surse: Wikipedia — Castelul Sturdza

Monument istoric

Castelul este înscris în Lista monumentelor istorice cu codul IS-II-m-B-04199.02, ca parte a ansamblului Mănăstirii Miclăușeni, alături de biserica „Sfinții Voievozi” și „Buna Vestire” și de parc.

Surse: Lista monumentelor istorice – IS-II-m-B-04199.02, Wikipedia — Castelul Sturdza

Unde se află

Miclăușeni, Iași