Biserica evanghelică fortificată din Brădeni

Satul Henndorf și biserica Sfântului Andrei

Satul apare în documente în 1297 ca „terra Heen” și în 1349 ca „Villa Hegun”. Biserica cu hramul Sfântului Andrei este atestată în 1350, într-un document prin care trei localnici, Herbord, Vasmuet și Andrei, obțineau de la Roma o indulgență pentru credincioșii care o vizitau. Alte indulgențe au urmat în secolele XV și XVI. Biserica a fost bine întreținută și a avut probabil și rol de loc de pelerinaj.

În 1426, regele Sigismund de Luxemburg i-a acordat așezării dreptul de a primi coloniști și de a ține târg săptămânal, iar în 1427, privilegiul unui iarmaroc de Sfântul Andrei. Banii strânși din indulgențe și din scutirile de taxe din 1507 au fost folosiți pentru noua biserică. Câțiva localnici au studiat la Universitatea din Viena în 1471–1472 și în 1512.

Surse: Wikipedia — Biserica fortificată din Brădeni

O biserică ce se transforma în cetățuie

Biserica-sală are un cor pentagonal, iar zidurile, groase de 1,20 metri și înalte de 12 metri, aveau și rol de apărare. Portalul de vest era inițial singura intrare și era închis probabil cu o hersă. Când hersa cobora, biserica devenea o cetățuie greu de cucerit. Atacatorii care treceau de ea mai aveau de străbătut patru camere suprapuse, fiecare putând fi blocată separat.

Spre caturile de apărare se urca pe scări lipite de latura nordică. Fortificația avea cămări pentru provizii, mai ales pentru slănină, și o fântână cu apă potabilă.

Surse: Wikipedia — Biserica fortificată din Brădeni

Cele 140 de cufere din caturile de apărare

În cele două caturi de apărare se păstrează un depozit unic în țară, numit Stollentruhen: 140 de cufere cu patru picioare, unele din secolul al XVI-lea. Sunt decorate cu motive zoomorfe și antropomorfe în brun-roșcat și albastru. Sătenii păstrau în ele haine de sărbătoare din piele, blană sau postav, iar mai târziu butoiașe de țuică, sticle de vin, prune uscate, cârnați afumați sau făină.

Aceste obiceiuri apar și în picturile cu naturi moarte de pe tribune, datate 1776, fiecare însoțită dedesubt de o scurtă poveste scrisă.

Surse: Wikipedia — Biserica fortificată din Brădeni

Incinta cu bastioane și declinul comunității săsești

Incinta a fost construită imediat după terminarea bisericii, la începutul secolului al XVI-lea, pe plan patrulater, cu patru bastioane rectangulare la colțuri. Bastionul de nord-est a fost demolat, iar cel de sud-est a fost reclădit în 1866. Zidurile aveau inițial 5–6 metri înălțime, iar în secolul al XVII-lea zidul de sud-est a fost dublat de unul exterior.

Satul număra 185 de plătitori de taxe în 1593, 899 în 1786 și 1.035 de locuitori în 1910. Ca în celelalte sate săsești din Podișul Hârtibaciului, a urmat declinul: în 1940 mai trăiau aici 620 de luterani, iar în 1995 comunitatea mai avea doar 17 membri.

Surse: Wikipedia — Biserica fortificată din Brădeni

Monument istoric

Ansamblul este înscris în Lista monumentelor istorice cu codul SB-II-a-A-12340. Biserica evanghelică fortificată (1476–1507, 1769) are codul SB-II-m-A-12340.01, iar incinta fortificată cu turnuri, din jurul anului 1520, inclusiv turnul transformat în casa paznicului, are codul SB-II-m-A-12340.02.

Surse: Lista monumentelor istorice – SB-II-m-A-12340.01, Wikipedia — Biserica fortificată din Brădeni

Unde se află

117, Brădeni, Sibiu