Reper cultural

Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva din Poienile Izei

Lăcașuri de cult · Poienile Izei, Maramureș

Biserica de lemn „Sfânta Cuvioasă Paraschiva” din Poienile Izei, cunoscută și ca biserica din Poienile Glodului, a fost construită în 1632 de obștea satului, în Maramureșul istoric. Este una dintre cele opt biserici de lemn maramureșene din Patrimoniul Mondial UNESCO. Sub crucea din vârful turnului are o semilună de metal, despre care se spune că a ferit-o de năvălitorii tătari.

Biserica de lemn Cuvioasa Paraschiva din Poienile Izei, Poienile Izei.

Sursa foto

Un sat atestat din 1430

Poienile Izei apar în Diplomele maramureșene din 1430, 1450 și 1458 și s-au numit pe rând Poienile lui Ilieș, Poienile Șieului și Poienile Glodului. Biserica satului este atestată documentar abia în 1604. Preotul Ioan Pop argumentează că lăcașul e mai vechi: absida altarului, pătrată și decroșată, și îmbinarea bârnelor în „cheotoare dreaptă-dublă” sunt trăsături arhaice, înlocuite mai târziu de altarul poligonal și de îmbinarea „coadă de rândunică”.

Surse: Wikipedia — Biserica de lemn din Poienile Izei

Arhitectură și pictură

Biserica a fost supraînălțată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. În 1785, Radu Munteanu a pictat proscomidia, iar în 1794 restul bisericii a fost pictat de un zugrav localnic; pridvorul a fost adăugat în secolul al XIX-lea. Are plan dreptunghiular, pridvor pe vest, absida altarului rectangulară, acoperiș cu poală dublă și turn-clopotniță cu camera clopotelor deschisă, pe arcade.

Surse: Wikipedia — Biserica de lemn din Poienile Izei

Semiluna de sub cruce

Tradiția spune că semiluna de metal de sub cruce a fost pusă pentru ca biserica să nu fie distrusă de tătari și turci. În incursiunea din 1717, tătarii au incendiat satele de pe Valea Izei, iar legenda spune că au scăpat doar bisericile din Ieud și Poienile Izei. Preotul Ioan Pop respinge această explicație ca pe o ipoteză gratuită.

Surse: Wikipedia — Biserica de lemn din Poienile Izei