Teatrul Național I. L. Caragiale București

Teatrul cel Mare de pe Podul Mogoșoaiei

Ideea unui teatru național a pornit în 1836 de la Societatea Filarmonică a lui Ion Heliade Rădulescu și Ioan Câmpineanu. Domnitorul Gheorghe Bibescu a ales locul fostului han Filaret, pe Podul Mogoșoaiei, considerând clădirea un lucru care privește „totul neamului românesc”. Lucrările au început în 1848, după planul arhitectului Xavier Villacrosse revizuit de vienezul Anton Hefft, și au fost reluate sub Barbu Știrbei.

La 31 decembrie 1852, teatrul a fost inaugurat cu vodevilul „Zoe sau Amantul împrumutat”, cu Costache Caragiale și Nina Valery. Sala avea 1.000 de locuri, trei rânduri de loji și un foaier cu scări de marmură de Carrara și era socotită a treia din Europa ca mărime. În 1875, sub directoratul lui Alexandru Odobescu, Teatrul cel Mare a devenit Teatru Național; Ion Luca Caragiale însuși l-a condus în 1888–1889.

Surse: Wikipedia — Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București

Bomba din 26 august 1944

La 26 august 1944, o bombă germană destinată Palatului Telefoanelor a căzut pe Teatrul Național și a distrus clădirea. Teatrul a continuat să joace în săli împrumutate. Pe terenul rămas viran s-a construit în anii 1990 Hotelul Novotel, a cărui intrare reproduce porticul vechiului teatru.

Surse: Wikipedia — Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București

Clădirea din 1973 și cele trei vieți ale ei

Actuala clădire a fost proiectată între 1964 și 1973 de Horia Maicu, Romeo Belea și Nicolae Cucu, cu structura inginerului Alexandru Cișmigiu, și a fost inaugurată la 20 decembrie 1973. În anii 1980, la cererea lui Nicolae Ceaușescu, echipa lui Cezar Lăzărescu a îmbrăcat-o într-o fațadă pseudoclasică care ascundea „pălăria” de beton. Între 2012 și 2014, fațada de 1.200 de tone a fost îndepărtată, clădirea a fost consolidată și readusă la forma inițială, iar redeschiderea oficială a avut loc la 10 noiembrie 2014.

Surse: Wikipedia — Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București

Sălile de azi

Teatrul joacă în Sala Mare „Ion Caramitru”, cu 940 de locuri, în Sala Studio, transformabilă în variantă italiană, arenă sau elisabetană, în sălile Pictură, Atelier, Media și Mică, precum și într-un amfiteatru în aer liber pe acoperiș. Foaierele sunt spații expoziționale, iar în foaierul sălii mari se păstrează tapiseriile „Istoria Teatrului” de Șerban Gabrea și Florin Ciubotaru și cea a lui Ion Nicodim.

Surse: Wikipedia — Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București