Opera Națională București

Compania lui George Stephănescu

Compozitorul și dirijorul George Stephănescu a luptat pentru o operă românească și a întemeiat Compania Opera Română, lansată sub nume propriu la 8 mai 1885. Legea teatrelor din 1877 prevedea deja o secție de operă în cadrul Teatrului Național, iar primele spectacole, în limba română, cuprindeau opere italiene și franceze populare și opere comice românești. Opera Română a devenit instituție independentă, finanțată de stat, abia în 1921, cu premiera „Lohengrin” sub bagheta lui George Enescu.

Surse: Wikipedia — Opera Națională București

Clădirea din 1953

Actuala clădire a fost ridicată în 1953, după planurile arhitectului Octav Doicescu, ca Teatru de Operă și Balet, pentru Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților. A fost inaugurată la 9 ianuarie 1954 cu „Dama de pică” de Ceaikovski. Fațada are un portic cu trei arcade monumentale, statuile a patru muze și două basoreliefuri, unul cu o scenă de operă, de Zoe Băicoianu și Boris Caragea, celălalt cu zborul unor balerini, de Ion Vlad.

Sala, în formă de potcoavă, are 952 de locuri și un candelabru cu 100 de brațe de cristal aurit; scena are 24 de metri lățime, 20 adâncime și 30 înălțime. La ultimul etaj se află Muzeul Operei, iar spectacole mai mici se țin și în Foaierul Galben. În parcul din față stă statuia lui George Enescu de Ion Jalea, iar bustul fondatorului George Stephănescu privește spre intrare.

Surse: Wikipedia — Opera Națională București

Voci ale Operei Române

Pe scena bucureșteană au cântat, între alții, baritonii Petre Ștefănescu Goangă, Nicolae Herlea și Dan Iordăchescu, mezzosopranele Maria Moreanu și Elena Cernei și sopranele Ileana Cotrubaș și Irina Iordăchescu. Clădirea este monument istoric, cu codul B-II-m-B-19004.

Surse: Wikipedia — Opera Națională București