Vizită la Cula Cernăteștilor

Ce vei face

Culele sunt construcţii specifice secolelor XVIII şi XIX, apărute ca o necesitate firească pentru a oferi protecție. În esenţă, ele erau destinate a fi locuinţe ale boierilor, construite în vederea apărării avutului şi vieţii membrilor familiilor acestora împotriva invaziilor întreprinse de grupurile de jefuitori otomani, veniţi din sudul Dunării, dar și împotriva haiducilor sau a altor cete de atacatori, în acele vremuri tulburi. Aceste case special construite pentru a fi greu de cucerit, ridicate în zone strategice, jucau practic rolul unor fortificații militare care sporeau influența boierilor și le ofereau un avantaj militar în desele conflicte locale. Pe lângă funcţia sa de locuință, cula era o construcţie care îl apăra pe proprietar nu numai de primejdia din afară, ci şi de răzmeriţele posibile ale propriilor supuşi de pe moşie. Din această cauză, în jurul celor mai multe cule terenul era defrişat, pentru a nu permite apropierea atacatorilor fără să fie observați. Totuşi, cula Cernătescu nu era stingheră, ci făcea parte din ansamblu de construcţii al curţii Cernăteştilor, clădiri ce apar în fotografiile făcute înaintea Primului război mondial. De regulă, culele aveau o formă de turn cu 2-3 etaje, fiind prevăzute cu metereze de unde se putea trage cu armele în orice parte a curţii. Deși cule s-au construit în aceeaşi epocă şi în Serbia, şi în Albania, cele din România au o caracteristică arhitectonică aparte, care le imprimă și o calitate estetică deosebită: pridvorul sau cerdacul. Iscusiţii meşteri populari care le-au construit au ştiut să le împodobească cu acest element arhitectonic unic, care, plasat la ultimul etaj, dă farmec și echilibrează întreaga faţadă. Ultima moştenitoare a familiei Cernătescu, Jeana Ghica Cernătescu-Suculescu a donat Cula Cernăteșrilor comunităţii împreună cu o sumă mare de bani care să fie folosiţi pentru renovarea clădirii.