Vizită la Castrul Legiunii V Macedonica Potaissa

Ce vei face

Pentru păstrarea granițelor Daciei și ale Imperiului Roman, cu ocazia războaielor marcomanice, pe la anul 170 d. Hr., împăratul Marcus Aurelius transferă din Dobrogea la Potaissa, Legiunea a V-a Macedonica. Aceasta își construiește un castru pe platoul Dealului Cetate, într-o excelentă poziție strategică. Este cel mai mare castru de legiune din Dacia cu funcționare îndelungată (cca 170-270 d. Hr.). Aici își desfășoară activitatea cotidiană peste 5000 de soldați. Castru, unul din cele aproximativ 70 de castre de legiune din Imperiul Roman, constituie cel mai important monument istorico-arheologic al Potaissei. Fortificația dreptunghiulară (573X408 m) ocupă o suprafață de 23,37 ha. Zidul de incintă era înalt de 5 m iar în fața acestuia se găsea un șanț de apărare lat de 12 m. Castrul avea patru porți legate prin drumuri interioare și flancate de turnuri. Bastioane se aflau și la colțurile castrului. Se mai poate vedea poarta de pe latura de vest ( porta decumana ) și bastionul din colțul de nord-vest al castrului. Întraga suprafață era judicios amenajată, potrivit arhitecturii militare romane. În centru se afla clădirea comandamentului ( principia ), cercetată și restaurată. Alături, spre sud, se găsea cazarma cohortei a I-a, subunitate de 1000 de militari. Un alt mare complex cercetat arheologic era alcătuit din băile castrului ( thermae ) și sala pentru exerciții fizice ( palestra ). În castru se mai aflau cazărmile celor nouă cohorte a câte 500 de soldați, locuințele ofițerilor, depozitele de cereale, atelierele, spitalul militar. Cercetările arheologice întreprinse în castru anual (din 1971) au scos la lumină, pe lângă construcțiile menționate, un bogat material arheologic expus în muzeul turdean: obiecte de uz comun (unelte, ceramică), piese specifice de armament și echipament militar, monede, podoabe, sculpturi și inscripții pe piatră. Lucrările de consolidare și restaurare pun în circuitul turistic o parte din vestigiile cercetate. Situate în praetentura dextra a castrului, thermae -le ocupă o suprafață de peste jumătate de hectar. Numai clădirea comandamentului depășea în monumentalitate complexul termal. Grosimea neobișnuită a zidurilor (construite din piatră și cărămidă) și bolțile din beton roman au contribuit la conservarea ruinelor timp îndelungat, probabil până prin secolul al XVIII-lea. Construcția era prevăzută cu instalațiile necesare de aducțiune, încălzire și distribuție a apei, canale deversoare și sistem de hypocaustum (încălzirea încăperilor cu aer cald care circulă pe sub pardoseală și prin pereți). Apa provenea din fântâni dar mai ales din apeductul care aproviziona castrul, pornind de la izvoarele situate în zona Săndulești și Copăceni. S-au descoperit spațiile specifice băilor romane: apodyterium (vestiar), frigidaria (bazine cu apă rece), tepidaria (bazine cu apă călduță), caldaria (bazine cu apă caldă), latrinae. Alături se găsește o mare sală de 1200 mp pentru exercițiile fizice ( palestra ). Se remarcă sistemul ingenios de construcție a bolților, cu un cofraj din tuburi de lut ars care reducea totodată greutatea acoperișului. Băile aveau pereții pictați cu roșu pompeian, negru, verde și alb. S-au descoperit câteva statui de divinități ( Hercules, Serapis ) care decorau încăperile și curțile, altare dedicate zeităților sănătății ( Aesculapius și Hygia ) ori zeiței Fortuna (protectoarea termelor), precum și sculpturi ornamentale de la fântâni