Vizită la Casa Atelier „Gheorghe Petrașcu” Târgoviște

Ce vei face

Inaugurat la 12 aprilie 1970 , muzeul încearcă să păstreze viu în memoria vizitatorilor locul în care artistul Gheorghe Petrașcu (2 decembrie 1872, Tecuci – 1 mai 1949, Bucureşti) a ales, prin construirea casei cu atelier spațios, să lucreze retras și nestingherit de zgomotul marilor orașe. Orașul liniștit și patriarhal, situat în apropiere de București, cu o zonă pitorească și variată din punct de vedere al peisajului și având numeroase monumente și amprente ale unei istorii glorioase l-au ajutat pe artistul modest să-şi lege creația și viaţa de Târgovişte. Artistul cunoștea împrejurimile orașului destul de bine în momentul în care se hotărăște în primăvara anului 1922 să-și clădească atelierul la Târgoviște, deoarece pictase, în 1914, la Viforâta. Gheorghe Petrașcu, primul artist al țării membru al Academiei Române, influențat în perioada începuturilor artistice de noua viziune a lui Nicolae Grigorescu în ceea ce priveşte modul de prezentare al subiectelor, va lucra la Târgoviște în perioada interbelică, după momentul năruirii atelierului din Nicorești. Expoziția permanentă are un puternic caracter memorial încercând, în limita impusă de patrimoniul deținut, să recreeze, fie și parțial, atmosfera atelierului cu fereastra largă spre nord și vedere spre grădină și pereții încărcați de lucrări. Aici, în colecția de artă, se regăsesc peisaje din diversele sale călătorii din țară și străinătate: Egipt (1906), Italia, Spania, Balcic. În anul 1926 deschide o expoziție personală la „Căminul Artelor” din București unde prezintă numeroase picturi, desene și acuarele, înfățișând peisaje din călătoriile sale în străinătate și din Viforâta, Aninoasa și Târgoviște. În expoziție pot fi admirate și studiate câteva lucrări timpurii precum „Piață la Assuan”, dar și peisaje în care se simte influența grigoresciană. Sunt expuse, de asemenea, o serie de lucrări ce ilustreazăflorile sale preferate – cârciumăresele – descoperite la un florar de origine germană, Gardon de pe Strada Mihai Bravu, flori cu care umpluse într-o perioadă și grădina din fața casei. Din călătoriile sale prin ţară şi străinătate a imortalizat pe pânză locuri şi peisaje, precum „Casă la Vitré”, „Peisaj marin” (Veneția), „Case la Chioggia” din perioada de maturitate, când pasta groasă şi conturul negru deja îl caracterizau. Gheorghe Petraşcu era o fire mai izolată, dar putea fi întâlnit uneori pe străzile vechiului oraş în compania soţiei ori a ficei sale, Mariana sau cu șevaletul la ruinele Curții Domnești, după cum relata într-unul din articolele sale omul de cultură şi publicistul târgoviştean Ion Vasiliu. Terasa casei, atunci când nu lucra, era martora nenumăratelor partide de șah în care artistul avea ca partener pe doctorul în teologie Nițulescu, profesor la Liceul Militar de Elită „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu. Intrând în acest mic muzeu descoperi și o altă dimensiune a artistului Petrașcu prin intermediul gravurilor, majoritatea datând din anii ʼ30, în care se simte aceiași preocupare întâlnită în opera sa de a reda prin intermediul unei game variate de tonuri materialitatea, durabilitatea și expresivitatea creației umane, nelipsită în cazul peisajelor sale urbane și a interioarelor din atelierul de la Târgoviște, pe care le-a înfățișat privitorului cu o neîntrecută măiestrie artistică.