SLUJITORII FRUMUSEȚII

Ce vei face

scenariu de Çağlar Yiğitoğulları, inspirat de Bhagavad Gita traducere din limba engleză de Ramona Tripa regia: Çağlar Yiğitoğulları decorul: Çağlar Yiğitoğulları costumele: Sânziana Tarța muzica: Mihnea Blidariu asistent decor: Cătălin Codreanu Distribuţia: Mihnea Blidariu Radu Dogaru Anca Hanu Diana-Ioana Licu Mihai-Florian Nițu Cristian Rigman Sânziana Tarța regia tehnică: Răzvan Pojonie lumini: Mădălina Mânzat, Ionuț Maier sonorizare: Marius Rusu Într-o lume din ce în ce mai secată de sacralitate, dar cu războaie la hotare, performerul de origine turcă Ҫağlar Yiğitoğulları continuă căutarea spirituală din Cântece Șamanice/The Quest, cu un spectacol inspirat din poemul filozofic Bhagavad Gita, parte a marii epopei hinduiste Mahabharata. Contopind versurile antice cu ritmuri și linii melodice compuse de Mihnea Blidariu, căutând gestul simbolic grăitor în performața fizică și vocală a tinerilor actori, Slujitorii Frumuseții ne oferă o oră de răgaz, în care suntem invitați să ne oprim, să ne distanțăm de pedalarea continuă cerută de cotidianul contemporan și să cădem pe gânduri. Ce înseamnă înțelepciunea, atunci când ai de luat decizii grele pentru tine și pentru semenii tăi? Care este drumul pe care trebuie să-l parcurgem pentru a ajunge la răspunsuri și pentru ce ne consumăm energia vitală? Dialogul cu noi înșine și cu divinitatea poate avea deschideri nebănuite pentru fiecare dintre noi. Ștefana Pop-Curșeu Data premierei: sâmbătă, 6 iulie 2024 Următoarea reprezentaţie Cronici Autorul Spectacolul 1h 10 min. Muzică ritualică, percuție, clape, chitară electrică. Sonorități din multe lumi ritualice. De fapt, acest show este o sumă de ritualuri care se dezvoltă în acest binom, întrebare-răspuns. Un întreg drum spre esență, spre simplu. Dar cît de greu este acest „simplu". Care este primar. Nu simplitate, nu primitiv. Este un performance bazat pe alte tehnici, pe provocarea unui alt tip de emoție, atît pentru actori, cît și pentru spectatori. Pe care îl descopăr, în fața căruia am mirări. Totul este intens, dramatic, cu un control permanent asupra tensiunii. Nu știu cum îi conduce artistul turc, ce și cum îi învață să descopere despre ei ca actori, ca oameni, că trăitori în aici și acum. Cel mai mult se apropie, pentru mine, în experiența pe care am traversat-o ori de cîte ori am văzut derviși. Un altfel de spectacol. Treptele inițierii sînt tot atîtea trepte de aflare a adevărului, de întîlnire cu lumina. Este ca și cum străbați întunericul ca să zărești soarele. Energia actorilor este compexă. Ca și evoluția lor. Dusă mai departe acum. Un nivel mai sus față de Cîntece șamanice. Mă întreb ce au aflat mai mult acum, cum au șlefuit acest limbaj al minții și corpului, al vocii interioare și al exprimării ei în armonie cu toate celelalte componente. Este atîta minuție și atîta mister. Marina Constantinescu, „Nu mă lăsa să uit vreodată", în România literară, nr. 29-30/2024 Imboldul acestei noi călătorii în misterele cunoașterii de sine, prin mijlocirea unui discurs scenic hieratic, e preluat și reinterpretat original pornind de la poemul hindus Bhagavad Gita (traducerea Ramona Tripa), parte din epopeea Mahabharata. Căutarea sacralității pierdute primește nuanțări exponențiale prin energiile celor șapte interpreți puse în serviciul unor revelații ritualice. [...] Actorii puși să declame monologuri fac minuni. Dau totul din ei. Limbajul corpului e esențial. Prestația lor tinde spre formula actorului total (care face de toate). Interpretează dramatic modulându-și glasul, cântă vocal și la instrumente, mimează, dansează, țipă și se războiește cu propria conștiință a insului agresat de destin. Adrian Țion, La sfârșit de stagiune teatrală: Slujitorii Frumuseții, în Făclia, 10 iulie 2024 Semnând scenariul, inspirat din Bhagavad Gita (în traducerea Ramonei Tripa), regia și decorul, Çağlar Yiğitoğulları așază cu inventivitate