Regele moare

Ce vei face

Eugène Ionesco Traducerea în limba maghiară de György Gera 1h 30' fără pauză Bérenger întâiul, regele Ervin Szűcs Regina Marguerite, prima soţie a regelui Bérenger întâiul Csilla Varga Regina Marie, a doua soţie a regelui Bérenger întâiul Csilla Albert Doctorul, chirurg, călău, bacteriolog și astrolog Lóránd Váta Juliette, servitoare, infirmieră Hannah Daradics Guardul Ferenc Sinkó regia Gábor Tompa decorul András Both costumele Angéla Balogh muzica Csaba Boros mişcare scenică asistent de regie Dorottya Képíró regia tehnică Réka Zongor light design Groza Romeo sculptor păpuși Ilona Varga-Járó Sinopsis Fragmente din dosarul de presă Spectacolul lui Tompa Gábor e situat în strictă actualitate și prin insinuarea unor știri despre războaiele din prezent, ceea ce probează gradul de autenticitate al întregului eșafodaj scenic. Mai mult chiar, se simte o extrapolare de la sublinierea în imagini a absurdului existențial al persoanei la "lumea care devine din ce în ce mai absurdă". Se simte necesitatea angajării într-un discurs despre responsabilizarea civică sau intimă trăită în preajma morții. Nu numai distrugeri cosmice (amintite) au loc în univers, ci și distrugeri ale spațiului socio-uman. Ba chiar putem vorbi - și Ionesco o face - despre "dislocarea realului". Cum se traduce asta în spectacol? Printr-un "decor în mișcare", după cum și-a dorit regizorul. Corpuri masive paralelipipedice de dimensiuni împovărătoare, butaforie stridentă, pereți din saltele așezate vertical flanchează spațiul de joc ca niște amenințări la adresa fragilității ființei umane. Realizatorul decorului, Both András, sugerează dislocarea realului, nu numai prin crăpături în pereți, dar și prin mutarea sau mișcarea acestora. O bandă sonoră propusă de Boros Csaba, cu muzică vag ceremonială, însoțește mișcarea actorilor, dirijată de Sinkó Ferenc. Jocul de lumini (Groza Romeo) are un rol determinant în delimitarea secvențelor. Prin această nouă creație, Tompa Gábor leagă A király halódik / Regele moare de montarea precedentă Én vagyok a szél / I Am the Wind / Eu sunt vântul unde gustul muritudinii se simte la fel de acut, amar și morbid, la fel de tragic, impregnat și cu elemente subiective din propria lui biografie. Adrian Țion: Fragilitatea ființei – A király halódik / Regele moare, liternet.ro, martie 2026 Fiica scriitorului – Marie-France lonesco – scrie că atunci când se pune în scenă piesa Regele moare nu trebuie să apară regi sau conducători, ci omul obișnuit, care e obligat să înfrunte realitatea morții, înconjurat de persoane însoțitoare (ne gândim și la cele șase femei din spectacolul I Am the Wind). Joacă în spectacol Szűcs Ervin (versatilitate, contorsiuni, rigoare scenică), Varga Csilla (forță, luciditate, pragmatism, umor), Albert Csilla (candoare, durere, fidelitate), Vata Lóránd (cinic, clovnesc, histrionic), Daradics Hannah (credibilă), Sinkó Ferenc (volubil, omniprezent). O echipă de excepție, consistentă, de mare potențial. La un moment dat, regizorul propune o ieșire din convenția teatrală, când se anunță războiul din Orientul Mijlociu. Fiorii morții, spaima spectatorilor, apoi anunțul liniștitor defake news. Tompa Gábor a construit un spectacol absolut frisonant, provocator, visceral, ca o oglindă elocventă a ireversibilului. O alarmă eruptivă pentru timpul care ne-a mai rămas. Să nu ne amăgim: fortuna labilis, moartea va veni și „va avea ochii tăi” (Pavese). Alexandru Jurcan: Ceremonia degradării, Tribuna – Nr. 566 – 1-15 aprilie 2026 Regia lui Tompa Gábor, revin la ea, «accentuează degradarea psihică a regelui, destrămarea simbolică a lumii, contrastul dintre personaje, tensiunile dintre ele, momentele ridicole ale regelui ce se agață de putere în contrast cu momentele de tăcere și gravitate. Decorul lui Both András este simplificat, spațiul gol fiind