Martiri

Ce vei face

Benjamin este un adolescent care, într-o zi, refuză să mai intre în apă. La început, adulții caută explicații pe care le cunosc: pubertate, sex, droguri, probleme la școală, traumă. Benjamin le oferă însă un răspuns pentru care nu sunt pregătiți: Dumnezeu. Biblia devine treptat limbajul prin care începe să reorganizeze lumea. Dintr-odată, lumea nu mai este confuză. Există bine și rău. Pur și impur. Vinovați și nevinovați. Cei aleși și ceilalți. E foarte seducător să trăiești într-o lume în care nu mai trebuie să te îndoiești. Poate de aici începe totul. Nu din credință. Din frică, rușine, din nevoia de a aparține undeva sau din dorința de a nu mai fi slab.Simone Weil scria: „Atenția este forma cea mai rară și cea mai pură a generozității.” Poate că tocmai atenția este ceea ce lipsește aici: toți încearcă să-l salveze pe Benjamin, înainte de a reuși cu adevărat să-l vadă.Erika Roth crede că poate opri mecanismul. Are argumente științifice, raționale, educaționale. Și, pentru o vreme, avem impresia că ea reprezintă partea sănătoasă a lumii. Numai că adevărul poate deveni și el o formă de fanatism. Roth începe să-l studieze pe Benjamin. Apoi să-l combată, ca mai apoi să-l învingă. La un moment dat, nu mai există nimic în afara acestei lupte. Benjamin citește Biblia. Roth începe și ea să o citească. Benjamin caută versete. Roth caută contra-versete. Benjamin își construiește un Dumnezeu care îi confirmă lumea. Roth își construiește un adevăr care trebuie să câștige. Și, încet, adversarii încep să semene. Asta mă interesează în MARTIRI. Nu religia sau ateismul, ci mecanismul prin care o idee ne schimbă felul în care îl privim pe celălalt și cu asta toată lumea. Cum începe să ne organizeze gândurile și gesturile. Cum transformă un coleg în dușman. Un profesor în persecutor. O mamă în păcătoasă. Un copil în martir. Și mă interesează ce se întâmplă atunci când instituțiile din jur nu mai știu ce să facă. Școala încearcă să negocieze. Mama încearcă să-și recupereze copilul. Preotul încearcă să salveze credința de cel care crede prea mult. Profesorii încearcă să rămână profesori. Toată lumea încearcă să repare ceva. Și tocmai din încercarea asta începe dezastrul.