GHILGAMEȘ

Ce vei face

scenariu de Ҫağlar Yiğitoğulları, inspirat de Epopeea lui Ghilgameș traducere de Ramona Tripa regia: Ҫağlar Yiğitoğulları decorul: Ҫağlar Yiğitoğulları costumele: Sânziana Tarța muzica: Mihnea Blidariu video: Radu Daniel Distribuţia: Mihnea Blidariu Radu Dogaru Anca Hanu Diana-Ioana Licu Mihai-Florian Nițu Cristian Rigman Sânziana Tarța regia tehnică: Răzvan Pojonie lumini: Mădălina Mânzat sonorizare: Marius Rusu proiecţii video: Vasile Crăciun Fascinația performerului de origine turcă Ҫağlar Yiğitoğulları față de dimensiunea imuabilă a naturii umane, declinată din timpuri străvechi în marile texte orientale, se revarsă acum într-o explorare cu importante valențe ritualice a doliului și a conștiinței propriei mortalități, inspirată din textul mesopotamian Epopeea lui Ghilgameș. În această reinterpretare, parcursul inițiatic al eroului este legat nu doar de ambiția nemuririi proprii, ci mai ales de nevoia umplerii golului lăsat de moartea prietenului său, Enkidu, pe care speră să îl readucă la viață. Astfel, într-un performance în care universul muzical și cel vizual amplifică discursul poetico-filosofic, împăcarea lui Ghilgameș cu propriul destin devine expresia sintetică a eternei lupte umane cu moartea și cu pierderile ireversibile care anticipează propriul sfârșit. Totuși, aici, moartea nu suprimă viața, ci în cele din urmă o completează simbiotic, fiind singurul reper capabil să o încarce cu sens. „În rescrierea pe care am făcut-o Epopeii lui Ghilgameș, aceasta se termină cu o misiune. Misiunea căutării unei căi de a-l face pe Enkidu nemuritor. Evident, Ghilgameș a îndeplinit misiunea, având în vedere că încă le spunem povestea. Deci Ghilgameș este fericit. In memoriam mult iubitului Christian Bohr, o mare pierdere.” Ҫağlar Yiğitoğulları Data premierei: miercuri, 11 iunie 2025 Următoarea reprezentaţie Cronici Spectacolul 1h 5 min. Spectacolul lui Ҫağlar Yiğitoğulları nu doar că povestește un mit, ci îl trăiește, îl retrăiește, îl revarsă în noi cu forța unui fluviu antic care, deși ascuns sub straturi de timp și uitare, încă mai curge prin adâncul conștiinței noastre colective. Ca spectator la o astfel de reprezentație, rămâi cu impresia că ai fost martor la un eveniment teatral care nu trebuie ratat sau, mai precis, care trebuie simțit. Ghilgameș nu e genul de spectacol care te așteaptă să-l înțelegi în întregime - dar e cu siguranță unul care te face să taci, să respiri altfel, să-l porți cu tine. Într-o lume teatrală obosită de intertextualitate stearpă sau de efecte fără substanță, montarea lui Ҫağlar Yiğitoğulları e o raritate: un poem scenic în care fiecare element - de la lumină la gest, de la sunet la absență - are o greutate aproape ritualică. Anca Șugar, Între lut și constelații, o meditație ritualică în teatru, Tribuna, nr. 550 Ca și în precedentele montări, regizorul adoptă formula unui limbaj baladesc, cu personaje venite de departe, învăluite în misterul și fantasticul antichității. Foarte bine puși în evidență sunt Ghilgameș, puternicul rege despotic al cetății Uruk, interpretat în forță de Radu Dogaru, și sălbaticul Enkidu, din care Mihai-Florin Nițu face o adevărată fiară, o ființă primitivă ce se târăște efectiv pe pământ. Adrian Țion, Lecția nemuririi muritoare - Ghilgameș, LiterNet.ro Dacă în celelalte părți ale trilogiei jocul actorilor presupunea performanțe remarcabile nu numai în ceea ce privea partiturile muzicale sau în interpretarea replicilor, cât și în expresivitatea mișcărilor, unele depășind chiar limitele normalului, aici, jocul actoricesc este cu precădere interiorizat, performanțele ieșite din comun fiind îndeosebi cele vocale, nu numai în secvențele muzicale, cât mai ales prin sunetele ascuțite, intense, violente, ce însoțesc unele replici, unele monoloage. Tamara Constantinescu, Ești ceea ce cauți - Ghilgameș Dialog între Sânziana Tarța și Ҫağlar Yiğitoğul