Fetița cu chibrituri

Ce vei face

Un spectacol de balet care va topi și cele mai înghețate inimi! Cu toții cunoaștem povestea înduioșătoare a „Fetiței cu chibrituri”, înfruntând singuratică frigul și indiferența lumii din jur, cu doar câteva chibrituri drept speranță. Dar ce-ar fi dacă această poveste ar avea un final plin de lumină, visare și bucurie? La Opera Comică pentru Copii, „Fetița cu chibrituri” prinde viață într-o versiune fermecătoare, în regia și coregrafia inspirată a Corinei Dumitrescu, cea care transformă destinul tragic al protagonistei într-un triumf al binelui. În această versiune, fetița nu este învinsă de întuneric, ci găsește căldura și iubirea de care avea nevoie. Spectacolul este un dans al visării, în care mișcările neoclasice și accentele contemporane creează o atmosferă poetică, aproape suprarealistă. Decorul semnat de Bogdana Pascal și colajul muzical al lui Antonel Oprescu completează perfect această călătorie senzorială, în care suferința se transformă în poezie, iar disperarea în lumină. Veniți să descoperiți modul fascinant în care o poveste cunoscută capătă strălucire nouă atunci când este privită prin ochii unui creator care crede în puterea optimismului și a visării! Era un ger grozav în acel ajun de Anul Nou. Ningea şi începuse să înopteze. Şi pe frigul acela cumplit, pe una dintre străduţele întunecate ale oraşului mergea o fetiță cu capul descoperit, şi cu picioarele goale. Avusese nişte papuci atunci când plecase de-acasă, dar nu-i folosiseră mult. Erau prea mari şi largi de ea, aşa că îi pierduse rapid. În buzunar ţinea strâns un vraf de cutii cu chibrituri şi mai avea şi-n mână o cutie. De obicei le vindea, dar în acea zi avusese ghinion, pentru că nimeni nu îi cumpărase niciunul, şi n-avea nici un ban. Îi era tare foame şi frig! Fulgii de zăpadă cădeau pe părul ei lung şi bălai, în timp ce ea privea ferestrele luminate şi simţea mirosul de mâncare delicioasă care venea dinspre casele pe lângă care trecea. Se opri şi se ghemui într-un colţ, temându-se să se ducă acasă, pentru că tatăl ei se va supăra când va afla că nu a vândut niciun chibrit. Iar acasă era la fel de frig ca şi afară. Mânuţele ei erau acum aproape îngheţate, când i-a venit o idee! Un chibrit aprins le-ar putea oare încălzi? Dac-ar îndrăzni să scoată unul, numai unul din cutie, să-l zgârie de zid şi să-şi încălzească degetele! Scoase unul: hârşti! Chibritul trosni, și se aprinse! Acum ardea ca o lumânărică, şi cum ţinu mânuţa deasupra flăcării, ceva minunat se întâmplă. I se păru fetiței că stă lângă o sobă mare de fier, care avea deasupra un capac lucios de aramă. Înăuntru ardea focul şi era aşa de cald. Dar ce-i oare asta? Fetița îşi întindea acum picioruşele ca să le încălzească şi pe ele. Flacăra se stinse însă repede şi soba pieri. Hârști! Aprinse un alt chibrit, care străluci imediat. Fetița văzu o cameră şi o masă acoperită cu o faţă albă, pe care sclipeau porţelanuri subţiri. În mijloc era o gâscă friptă umplută cu prune şi cu mere ce răspândeau un miros plăcut. Şi, lucru de necrezut, deodată gâsca sări de pe masă, şi veni cu furculita şi cuțitul în spinare până la fetiţă. Chibritul se stinse, şi nu mai avu în faţa ei decât zidul rece şi gros. Mai aprinse încă unul. Deodată se văzu şezând sub un pom frumos de Crăciun. Era mult mai mare şi mai împodobit decât a văzut prin geamuri la negustorul cel bogat. Mii de lumânărele ardeau pe crengile verzi, şi poze de tot felul, ca cele ce împodobesc ferestrele magazinelor, păreau că-i zâmbesc. Fetița ridică amândouă mâinile, dar chibritul se stinse din nou. Şi toate lumânărelele din pom se înălţară tot mai sus, până se transformară în stele.