CASA BERNARDEI ALBA

Ce vei face

Bernarda Alba a decretat că reputația trebuie apărată cu orice preț, chiar al fericirii tuturor celor opt femei închise între ziduri. Ferestrele zăbrelite nu îngăduie decât iluzia libertății, iar banii stau la baza proiectatei căsătorii dintre cele mai râvnit tânăr din sat și cea mai în vârstă dintre surori. Și dacă iubirea s-a născut în alte inimi, ea este doar un simptom al libertății, care trebuie ucisă din fașă în spațiul concentraționar creat de-a lungul secolelor de oprimare a femeilor prin tradiții patriarhale. „Casa Bernardei Alba” este ultima dintre tragediile pe care comentatorii le introduc în ceea ce ei numesc „trilogia rurală” a lui Federico García Lorca, alături de „Nunta însângerată” și „Yerma”. Subtitlul generalizant al autorului este „Dramă a femeilor din satele Spaniei”. Pentru a povesti această dramă, aduce în scenă o casă din Andaluzia în care a fost instaurat doliul cel mai sever, nu mai este niciun bărbat, iar matroana Bernarda Alba își exercită puterea dictatorială asupra celor cinci fiice, asupra mamei vârstnice și asupra servitoarei. Conformismul, ascultarea, fundamentalismul, reprimarea sentimentelor nu pot rezista, însă, la infinit, în confruntarea cu firescul năvalnic și versatil al naturii feminine, cu iubirea, pasiunea, curajul, revolta și dăruirea de sine. Aspirația spre iubire și libertate se ciocnește, însă, fatal, de zidurile neclintite ale Casei Bernardei Alba.